GET:
Array
(
    [page] => operatii-estetice
    [subpage] => modalitati-pentru-refacerea-sanului
)
Ce nada mica sunt! ♥

Modalitati pentru refacerea sanului

Exista mai multe modalitati chirurgicale de refacere a sanului!

Operatia de reconstrutie a sanului este o operatie laborioasa, care dureaza cateva ore si care se realizeaza sub anestezie generala. Exista mai multe modalitati prin care se realizeaza reconstructia sanului:

  • cu ajutorul protezelor cu silicon sau ser fiziologic care se insera sub piele sau sub muschii toracelui
  • cu tesuturi proprii ale organismului , asa numitele lambouri care contin piele, grasime si muschi
  • prin procedee mixte

Chirurgul va va recomanda anumite tipuri de interventii, in functie de tipul de mastectomie pe care l-ati suportat, de starea tesuturilor care au ramas, de timpul scurs de la operatie si de la radioterapie. Voi veti decide pe care dintre procedeele recomandate le veti alege. Asadar, o buna colaborare dintre voi si chirurg este esentiala. Iata cateva exemple:

Reconstructia sanului cu implante mamare

Implantele mamare folosite in reconstructie pot fi cu ser fiziologic, cu silicon sau, mai nou, cu gel siliconic coeziv. Acesta din urma are avantajul ca nu va curge si nu se va imprastia printre tesuturi, in cazurile rare, in care capsula care inconjoara proteza se va rupe. Un alt avantaj este ca proteza cu gel coeziv confera sanului nou format o forma si un contur apropiat de cel natural.

Protezele mamare sunt folosite atat in reconstructiile imediate, cat si in cele efectuate mai tarziu. Ele pot fi utilizate singure (atunci cand exista un perete muscular sub care vor fi puse, dar si suficienta piele pentru a fi acoperite) sau in combinatie cu tesuturi aduse din vecinatate pentru a suplimenta deficitul de muschi sau piele din zona operata.

Exista cazuri in care in urma mastectomiei s-a pastrat muschiul pectoral, sub care s-ar putea introduce o proteza, dar din pacate, pielea care il acopera este insuficienta sau de calitate slaba. În astfel de cazuri se pot introduce acele implante temporare, denumite expandere, care se umplu periodic cu ser fiziologic, timp de cateva saptamani sau luni.

Prin umplere, ele intind in timp pielea suficient de mult ca sa se introduca apoi in locul lor o proteza. Exista si expandere permanente, care, dupa umplere, se pot inchide si raman permanent, evitand un al doilea timp operator de introducere a protezei.

Reconstructia sanului cu tesuturi proprii organismului

În cazul in care in zona din care s-a scos sanul nu mai exista suficienta piele si muschi care sa acopere proteza, chirurgul apeleaza la alte resurse proprii ale organismului (piele, grasime, muschi — denumite lambouri), din zone in care acestea se gasesc in exces sau de unde lipsa lor nu aduce deservicii. Aceste lambouri care vor fi „mutate“ din zone vecine pentru a reface volumul viitorului san, vor pastra in grosimea lor vasele de sange care le „hranesc“.

Exista multe procedee prin care se folosesc diferite tipuri de lambouri, insa cele mai utilizate sunt:

  1. Lamboul care contine un muschi lat si subtire de la nivelul spatelui — muschiul marele dorsal sau latissimus dorsi.
  2. Acest muschi impreuna cu o portiune de piele si cu grasimea din jur va fi „ridicat“ de pe spate si, printr-un „tunel“ facut pe sub piele inspre regiunea de unde s-a scos sanul, muschiul se va muta si se va modela, astfel incat sa dea forma viitorului san (desenul de mai jos).

    Daca tot volumul de tesut adus nu este suficient, atunci se apeleaza si la o proteza mamara.

    Tipul acesta de reconstructie se foloseste in situatiile in care odata cu sanul s-a scos si o parte din muschiul pectoral, fapt care presupune imposibilitatea de a crea un „buzunar“ in care sa se introduca o proteza.

  3. Lamboul care contine o portiune din muschiul drept abdominal, impreuna cu o insula mare de piele si de grasime de la nivelul abdomenului inferior (sortul abdominal).
  4. Acesta se „tunelizeaza“ pe sub pielea din partea de sus a abdomenului si se aduce in zona de unde s-a scos sanul (desenul de mai jos).

    Prin acest procedeu (denumit TRAM) se aduce in zona mastecomizata o cantitate suficienta de tesut, de aceea, nu mai trebuie proteza. Acesta nu este singurul avantaj. Consistenta data de piele impreuna cu tesutul adipos seamana cu cea a unui san normal. De asemenea, acest lambou acopera in intregime zona mastectomizata si da sanului o ptoza si un aspect apropiat de cel normal.

    Aceasta operatie este destul de laborioasa, putand dura chiar 5–6 ore si se adreseaza pacientelor care au suficient tesut in zona abdominala, dar care nu au mai avut alte operatii in aceasta regiune (orice cicatrice prezenta aici poate compromite mai mult sau mai putin vascularizatia si viabilitatea lamboului). Cu aceasta ocazie, pacienta face si operatia de abdminoplastie — adica de indepartare a excesului de piele si de grasime din zona abdomenului.

Exista si alte metode de reconstructie in afara celor prezentate mai sus, cum ar fi metodele microchirurgicale, prin care se aduc, in regiunea viitorului san, muschi si piele din parti ale corpului situate la distanta, dar ale caror vase de sange sunt suturate sub microscop cu cele din zona mastectomizata (pentru ca muschiul si celelalte tesuturi sa fie hranite si sa traiasca).

Exista indicatii si contraindicatii pentru fiecare procedeu chirurgical de reconstructie. Întrebati chirurgul plastician! Veti afla si veti alege impreuna cu el care este metoda cea mai potrivita pentru voi!

În afara refacerii volumului si formei sanului, se mai pot reconstrui si mamelonul si areola mamara. Majoritatea pacientelor care au apelat la reconstuctia sanului au optat si pentru operatia de refacere a mamelonului.

În comparatie cu reconstructia sanului, aceasta operatie este de scurta durata si se poate realiza cu anestezie locala, dar numai dupa ce sanul reconstruit s-a vindecat, in sensul ca si-a stabilizat forma, pozitia si volumul. Asadar, reconstructia mamelonului se poate realiza doar la 3–4 luni dupa reconstructia sanului.

Mamelonul se modeleaza din resurse locale de piele, incercand pozitionarea lui astfel incat sa existe o simetrie cu mamelonul celuilalt san.

Areola mamara se poate „schita“ dupa o luna de la reconstructia mamelonului. Sunt mai multe metode de a realiza areola: fie prin grefe de piele recoltate din zone in care pielea are o culoare mai inchisa (de exemplu din regiunea inghinala), fie, mai simplu, dar cu un cost putin mai ridicat, prin tatuare.

Dupa toate aceste operatii, exista sansa de a nu se obtine o simetrizare convenabila intre cei doi sani. Cauza cea mai frecventa este sanul sanatos, care este fie mult mai mare, fie mai ptozat, fie mult mai mic. Cu acordul pacientei se poate interveni si asupra acestui san, in vederea ridicarii lui, a reductiei sau mariri de volum, prin diferite procedee chirurgicale, dar numai dupa evaluarea lui mamografica si oncologica.

Care sunt candidatele reconstructiei de san?

Înainte de a va intreba daca sunteti o buna candidata pentru aceasta operatie, trebuie sa fiti convinsa ca doriti sa va refaceti sanul si sa faceti aceasta operatie. Exista femei care nu simt aceasta necesitate, insa pentru majoritatea, faptul ca ar putea avea un san nou in locul celui pierdut sau in locul protezei pe care trebuie sa o poarte in sutien, reprezinta o adevarata implinire.

Reconstructia sanului este o operatie complexa care impune o stare de sanatate buna. Exista anumite afectiuni care contraindica aceasta operatie:

  • obezitatea
  • diabetul
  • pacientele fumatoare
  • afectiuni psihice (depresii, stari de anxietate)
  • cicatrici pe abdomen sau in axila care au lezat anumite structuri (vase de sange, nervi, muschi)
  • boli pulmonare si cardiace
  • pacienta nehotarata

La sfarsitul acestei perioade, veti avea suficient timp pentru a va „obisnui“ cu noua imagine: veti fi, cu siguranta, femei cu o mult mai mare incredere in propria persoana. Atunci veti descoperi ca, din adevarate luptatoare, ati devenit invingatoare!